19 mart. Istoria se repeta: Cum s-a tratat Gripa Spaniola de la 1918 !? O traducere din studiile cercetatorului Richard Hobday
In 1918 la final de razboi, numarul ranitilor era atat de mare incat nu mai era loc in corturi. In plus omenirea se afla in plina epidemie de gripa (gripa spaniola). Si atunci, ca si acum, nu gripa cauza moartea, ci complicatiile precum pneumonia.
In orasul Boston, grav afectat, s-a construit urgent un spital provizoriu. Doctorii au observat ca pacientii din camerele inchise si insuficient ventilate erau cei mai grav afectati, asa ca au cerut ca acestia sa fie mutati in corturi. Locurile fiind insuficiente, unii au fost cazati afara, in aer liber. In mod miraculos, soldatii expusi la vant si lumina soarelui, au inceput sa-si revina.
In plus personalul medical care purta masti de protectie nu se mai inbolnavea asa usor atunci cand ingrijeau pacientii in aer liber.
Metoda a fost adoptata rapid, pretutindeni si mortalitatea a scazut de la 40% la 13%.
Mai tarziu studiile au aratat ca razele soarelui ucid virusii si in plus stimuleaza corpul sa produca vitamina D care creste considerabil rezistenta organismului in lupta cu boala. (vitamina D s-a descoperit mai tarziu, in 1920)
Deasemenea, aerul curat contine o componenta puternica antimocrobiana care la acea vreme nu putea fi explicata si care a fost identificata abia in 1960 de ministerul apararii din SUA si numita “Factorul aerului curat”. Cercetatorii au demonstrat ca aerul curat este un dezinfectant natural si mult mai periculos pentru bacterii si virusi decat aerul din interior. S-a constatat ca este la fel de eficient atat ziua cat si noaptea. In aer liber, virusii si bacteriile nu rezista decat foarte putin si probabilitatea sa fie transmise de la om la om este mult mai mica decat in spatiile inchise. Metoda era atat de eficienta incat a fost implementata in arhitectura spitalelor care obligatoriu aveau camere insorite cu tavane inalte si ferestre mari si luminoase care, atunci cand vremea permitea, erau larg deschise zi si noapte.
Ori de cate ori era posibil, pacientii erau cazati direct in aer liber, in curtea spitalelor.
Toate aceste practici au fost uitate odata cu descoperirea antibioticului in 1950. Usor, usor si arhitectura spitalelor s-a modificat si ferestrele spitalelor comtemporane sunt mici, stau mai mereu inchise si sunt prea putin scaldate de lumina soarelui.
Un alt lucru pe care nu si-l puteau explica medicii din 1918 si care a fost demonstrat mult mai tarziu este faptul ca ritmul nostru biologic influenteaza in mod direct modul in care organismul nostru gestioneaza imbolnavirile. Expunerea la soare ne ofera un reglaj fin al ritmului biologic si un repaos extrem de benefic in lupta cu boala.
Reglajul ritmului biologic poate fi si explicatia pentru care oamenii apreciaza in numar atat de mare expunerea la soare, la plaja, si ne simtim puternic relaxati dupa plaja.
Asadar natura ne poate regla ritmul biologic, poate ucide virusii si bacteriile prin componenta UV a razelor soarelui, poate incetini considerabil transmiterea microbilor prin calitatea aerului exterior.
Cu microbi care s-au adaptat la antobiotice ar putea fi benefic sa ne intoarcem la metode care au in vedere dusmanii lor naturali: soarele si aerul curat.
Tot ce mai trebuie sa facem, este sa pretuim natura si sa o ocrotim.
Nu intamplator exista o legatura intre calitatea aerului si agravarea de la an la an a imbolnavirilor pe glob.
Acest articol este inspirat din studiile cercetatorului Richard Hobday.
Postarea lui integrala poate fi citita (in limba engleza) aici:
No Comments