03 mai Cancerul sanului – dieta si vindecarea
Prof. Jane Plant traducere Dr Florin Bebesel
Profesorul Jane Plant este un om de știință respectat, căruia i s-a acordat Ordinul Imperiului Britanic Biografie, iar în 2005 a fost desemnată Life Fellow de catre „Royal Society of Medicine” pentru cărțile sale despre cancer.
Ea a contractat un cancer la sân în 1987 la varsta de 42 de ani: boala a reaparut de inca patru ori.
A adoptat modificari in dieta si stilul de viata si a trăit până la vârsta de 71 de ani. A activat ca om de stiinta decorat cu mai multe distincții și a militat după vindecarea cancerului de san timp de cincisprezece ani pentru o soluție de care se pot bucura acum multe alte femei.
În China, doar o femeie din 10.000 moare de această boală, comparativ cu una din 12 în Anglia şi, mai grav, una din 10 în ţările occidentale.
Nu este vorba numai de faptul că în China este mai răspândit mediu rural, cu mai puţină poluare urbană.
În Hong Kong, care este puternic urbanizat, rata de cancer de sân este de 34 din 10.000 de femei, rată care este foarte mică în comparaţie cu cea occidentală.
Îmi amintesc că l-am întrebat pe Peter, soțul meu, după ce s-a întors din China ce anume este aşa diferit în stilul de viaţă al chinezilor. La ei de ce nu fac femeile cancer de sân?
Ne-am hotărât să abordăm problema logic. Am examinat date ştiinţifice care scoteau în evidenţă grăsimile din dietă. Cercetătorii au descoperit că în anii ’80, numai 14% din calorii în dieta chinezilor era din grăsimi, comparativ cu 36% în occident.
Dar dieta pe care o urmez de ani de zile, cu mult înainte să fac cancer de sân, era foarte scăzută în grăsimi şi bogată în fibre.
Mai mult, ca om de ştiinţă, ştiam că grăsimile în dieta adulţilor nu s-au dovedit a creşte riscul de cancer de sân.
Într-o zi, după îndelungi cercetări, am realizat că în China nu se mănâncă lactate.
Atunci mi-am amintit câţi chinezi suferă de intoleranţă la lactoză, mi-am amintit cum colegii chinezi cu care lucram spuneau mereu că laptele este numai pentru bebeluşi, şi cum unul dintre cei mai apropiaţi prieteni (care este de origine chineză), refuza mereu politicos antreurile cu brânză de la petreceri.
Nu cunoşteam niciun chinez care continua să trăiască după obiceiurile tradiţionale şi care să folosească lactate pentru a îşi hrăni copiii. Tradiţia lor era să angajeze o femeie care să alăpteze copilul dacă era nevoie, dar niciodată să nu folosească lactate. Pentru chinezi preocuparea occidentului faţă de lactate este ciudată.
Îmi amintesc de când am găzduit o conferinţă la puţin timp după încheierea revoluţiei culturale a anilor ’80. Am comandat o budincă cu îngheţată, iar când am precizat că acel desert conţine lapte, toţi chinezii au refuzat politicos să o mănânce şi nu au putut fi convinşi să se răzgândească. La vremea respectivă ne-am bucurat foarte mult de porţiile rămase în plus!
Am descoperit că laptele este una dintre cele mai răspândite cauze ale alergiilor alimentare.
Peste 70% din populaţia lumii nu poate digera lactoza, fapt ce i-a determinat pe nutriţionişti să considere că este o situaţie normală a adulţilor, şi nu o deficienţă anume.
Poate că natura încearcă să ne spună că anumite alimente nu este potrivit să fie consumate. (Ayurveda detalizaza aceasta ipoteza prin intermediul tipplogiio
Înainte să am cancer de sân mâncam foarte multe lactate, cum ar fi lapte, brânză şi iaurt. Le-am folosit ca sursă primară de proteine. Mai mâncam şi carne slabă de vită tocată, din cea mai ieftină, care acum realizez că probabil era provenită de la vaci de lapte mature.
Pentru a putea face faţă chimioterapiei pe care am făcut-o când a revenit cancerul a cincea oară,
am consumat foarte multe iaurturi organice pentru flora intestinală.
Recent am descoperit că în trecut, în 1989, iaurtul a fost corelat cu cancerul ovarian.
Doctorul Daniel Cramer de la Universitatea Harvard a făcut un studiu pe sute de femei cu cancer ovarian pe care le-a pus să noteze în detaliu ce mâncau. Îmi doresc să fi ştiut de aceste descoperiri de pe atunci.
Studiind împreună cu Peter dieta chinezească, am hotărât să renunţ la toate lactatele. Am aruncat brânza, untul, laptele, iaurtul şi orice alte lactate.
Este surprinzător cât de multe produse, inclusiv supele comercializate, biscuiţii, prăjiturile, conţin o formă de lactate.
Chiar şi multe margarine promovate ca fiind de soia, floarea soarelui sau ulei de măsline, conţin lactate.
Având acestea în vedere, am început să citesc toate etichetele de pe mâncăruri.
Până în acest punct, am măsurat în mod regular progresele ganglionului canceros.
În ciuda comentariilor încurajatoare din partea doctorilor şi asistentelor, observaţiile proprii îmi spuneau amarul adevăr. Prima sesiune de chimioterapie nu a avut niciun efect. Ganglionul era de aceeaşi dimensiune.
După aceea am eliminat lactatele.
În câteva zile ganglionul a început să îşi reducă dimensiunile.
La două săptămâni după a doua şedinţă de chimioterapie şi la o săptămână după ce am renunţat la produsele lactate, ganglionul din gât a început să îmi provoace mâncărimi.
Apoi a început să îşi reducă dimensiunile. Linia graficului pe care îl făcusem pe baza măsurătorilor începuse să se îndrepte în jos pe măsură ce tumoarea se micşora.
Foate important de reţinut este că graficul, în loc să aibă un declin exponenţial, arăta că dimensiunea tumorii a scăzut liniar, indicând vindecare şi nu suprimare (sau remisie) a tumorii.
Într-o sâmbătă, după şase săptămâni de când renunţasem la produsele lactate, am avut o şedinţă de meditaţie de o oră, după care am pipăit să verific ganglionul.
Nu l-am putut găsi, deşi aveam experienţă în detectarea ganglionilor canceroşi (mi i-am detectat singura pe toţi cinci). M-am dus la soţul meu şi l-am rugat să îmi pipăie gâtul şi nici el nu a găsit ganglionul.
În următoarea zi de marţi am fost la control. După o examinare amănunţită, medicul nu a mai găsit tumoarea.
Niciunul din doctori nu se aştepta ca cineva cu tipul şi stagiul de cancer pe care îl aveam (care s-a răspândit în sistemul limfatic) să supravieţuiască, cu atât mai puţin să se vindece.
Specialistul a fost foarte bucuros de rezultatele analizelor.
Când i-am spus iniţial ideile mele a fost sceptic.
Acum foloseşte hărţi pe care arată mortalitatea din cauza cancerului în China în prelegerile pe care le ţine şi recomandă o dietă fără lactate pacienţilor cu cancer.
Am convingerea că legătura dintre lactate şi cancerul de sân este similară cu legătura dintre fumat şi cancerul de plămâni. Cred că identificând această legătură între lactate şi cancerul de sân, iar apoi urmând o dietă pentru menţinerea sănătăţii, m-am vindecat.
A fost greu pentru mine, cum probabil este şi pentru alţii, să accept că o substanţă „naturală” precum laptele poate avea implicaţii aşa de mari asupra sănătăţii.
Prof. Jane Plant
Vom continua culegerea de mărturii privitoare la problematica bolii canceroase contemporane.
Totuși un citat al unui reputat medic francez… ne pune pe ganduri
„Dacă m-aş îmbolnăvi de cancer eu nu m-aş lăsa tratat în niciun caz într-o clinică pentru tratarea cancerului.
Numai bolnavii de cancer care evită asemenea clinici au o şansă de a supravieţui.” – prof. dr. Charles Mathe specialist oncolog francez
Sursa afirmațiilor urmatoare, este cartea Now and than de Bob Madison
Poti participa la Atelierele Regenerative Dr Bebesel, la clase de Ayurveda si Yoga Terapie.
No Comments