21 oct. Ce a uitat Dumnezeu sa le spuna Chirurgilor ? Sa studieze principiile acupuncturii ? Sau sa fie atenti la fasciile conjunctive ?
La început a apărut o singură celulă din fuziunea ovulului (Yin) cu un spermatozoid (Yang) și s-a format o celulă ou.
Aceste celule, izolate nu reprezentau mai nimic, însă combinate si organizate ele putem cuceri totul.
Astfel ai apărut și tu.
Povestea felul lui în care această celulă a condus la apariția ta este cea mai uimitoare poveste care există.
Este o poveste care nu doar că ne explică cum a apărut creierul tău, în complexitatea sa astronomică, ci și cum a apărut puterea inimii, … însă aceasta este responsabilă de apariția civilizației și a artelor, precum și de manifestarea noastră ca ființă, în iubire, precum și în momentele în care viața … încetează.
Celula conține în interiorul său tot ceea ce are nevoie pentru a produce toate acestea.
Chiar dacă acest tot este încă invizibil.
Cum Dumnezeu se poate întâmpla aceasta ?
Ne putem gândi la rolul geneticii în această poveste însă acesta acoperă numai jumătate din întreg.
Genele pot fi asemuite cu o librărie dar o librărie mai mare are nevoie de o organizare.
Povestea acestei organizări este, de asemenea, și povestea acupuncturii, … care ne explică felul în care organismul nostru fizic a luat naștere, precum și felul în care este menținută ordinea în organism, versus Haos.
Pentru povestea acupuncturii e de fapt vorba despre fenomenul vitalității însăși, de fenomenul vieții, și abia acum medicina modernă occidentală își revelează interacțiunile dintre celule. Așa că acum înțelegem ceea ce doctorii chinezi din antichitate afirmau și cunoșteau încă de atunci.
Și anume faptul că
„spațiul dintre celule” este la fel de important precum celulele însăși.
Universul din interiorul celulei
Când prima celulă apare aceasta se petrece între o lume caracterizată de spațiu. O ființă celulară plutind într-o supă primordială, aflată în tubii colectori ce aduc ovulul din ovare in uter.
Această celulă a apărut din propriul iei Big Bang.
Momentul întâlnirii dintre spermatozoid și ovul a creat acum sămânța universului tău
În acest moment această celulă nu are noțiunea de „sus sau jos” nu are nici o informație despre ce ar fi „dreapta și stânga”, „spatele sau fața”, pentru că nici măcar nu are nevoie. Pentru că este singură ea are nevoie doar să supraviețuiască in acest spațiu întunecat.
Foarte curând ea se va multiplica prin diviziune.
Apar două celule. Acestea produc prin diviziune 4 celule și așa mai departe.
Când numărul de celule crește apare o aglomerare sferica de celule (numita „morula” din latină, pentru că seamana cu un fruct – e precum o mură).
Acesta e momentul în care celulele încep să devină conștiente de faptul că există o relație spațială cu celelalte celule.
Acesta e momentul primei conștientizări, a primei forme de conștiință și de unitate în multiplicitate.
Acest proces este cunoscut ca „embriogeneza organizării”.
În decursul următoarelor zile celulele ce sunt înspre exteriorul aceste aglomerări (asemănătoare unei mure) se vor diferenția față de celulele ce se află în miezul aglomerării.
Celulele încep să interpreteze „roluri individuale” ele se specializează.
Celulele răspund pozițiilor relative în raport cu celelalte celule ce formează aglomerarea, începând să își modifice în mod subtil funcționarea.
Cele din centru încep să secrete fluide. Un ou, sau un embrion, incepe sa se formeze și începe să semene cu un sac.
Celulele care sunt în spre în afară încep să devină mai puternice, mai dure și să semene cu pielea.
Procesul continuă cu o rată de multiplicare foarte mare. În decursul unei singure săptămâni apar mii de astfel de celule.
Mingea de celule cade din trompa uterină și se îndeasă în pereții uterului astfel încât ea este gazduită în endometru ( țesutul din interiorul uterului).
Acum mingea de celule începe să aibă o spațialitate caracterizată de „interior-exterior” de „stânga-dreapta” precum și de „sus și jos”, „aproape și departe”.
Partea dinspre exterior începe să formeze placenta, iar interiorul se divide și creează embrionul. Celulele decid că la un capăt al acestei mingi se va forma capul iar la celălalt coada.
Apare o formă primitivă de prefigurare a coloanei vertebrale și un capăt al acesteia devine bulbos, prefigurând creierul primitiv.
Celulele se răspândesc în celelalte directii formând organe și mușchi.
Țesuturile ce apar se aștern unele asupra celorlalte, se prind și se rotesc, se deplasează de la un capăt până la celălalt. Totul ar putea să semene cu un haos, însă, din contră, aceasta evoluție morfogenetica este o adevărată poezie în mișcare…
Rezultatul este o masă perfectă alcătuită din zeci de miliarde de celule. Fiecare celulă știe nu doar unde este dar și ceea ce trebuie să facă și lângă care celulă este așezată.
Aceste celule au format deja structuri de o complexitate imensă. De exemplu un întreg arbore bronșic – ce alcătuiește „plămânul”, o aglomerare de milioane de unități nanometrice destinate filtrării pe care o realizează celulele „rinichiului” precum și un „creier” ce poate organiza viața, luând în evoluție chipul însuși al civilizației umane și aceste celule au realizat totul pornind de la o singură celulă invizibilă.
Toate acestea sunt posibile datorită a 23 de spirale informaționale, dublu elicoidale, ce sunt dispuse sub forma ADN ului.
Atunci când celulele pierd această organizare, ceea ce se petrece se numește suferință și este cunoscut ca „boală”.
Cea mai ciudată și cea mai de temut suferință, ce este aproape incurabilă, este cancerul.
Cancerul are nume pentru că se comportă precum un crab și se extinde cu ajutorul cleștilor săi maligni.
Acesta este aspectul definitoriu al cancerului dezvoltarea sa necontrolată. Extinderea.
Acestea sunt celule care pierd conștiința proprie în ce privește poziția lor precum și în ce privește rolul pe care îl au de îndeplinit.
Celulele canceroase și au pierdut conexiunea proprie cu corpul.
Din punct de vedere practic aceste celule nu mai aparțin corpului și au devenit chiar un inamic ale acestuia.
Pentru a înțelege felul în care celulele noastre rămân conectate și a înțelege felul în care pierdem această conectare atunci când se dezvoltă un cancer, trebuie să ne îndreptăm privirea către cel mai ignorat țesut din organismul nostru „fasciile conjunctive”.
Un „Nume” dar nu o „Formă” spune lucrarea fundamentala asupra medicinii chineze – NanJing – în secolul 1, afirmația Nr 38.
Cancerul se extinde dealungul fasciilor conjunctive și cu toate acestea fasciile sunt părțile cele mai ignorate de către medicina occidentală alopată.
În Wikipedia există doar 18 rânduri alocate explicării acestui termen. Cărțile de medicină le ignoră complet și singurele referințe ce pot fi găsite urmăresc să ne pună în vedere faptul că acestea se pot inflama ducând la apariția de „fasceite”
În ciuda acestor aspecte, fiecare chirurg bun respectă fascia, pentru ca fiecare nerv sau vas de sânge, organ, os sau tendon, este acoperit de o fascie și aceasta spune chirurgului unde poate el găsi aceste componente.
Dar fasciile nu sunt acolo doar pentru a îl ajuta pe chirurg, ele sunt acolo pentru ca însuși organismul să știe unde sunt componentele sale și ce roluri au de îndeplinit.
Chirurgii utilizează cu succes aceasta formă de ordonare biologica. Atât timp cât chirurgul respectă fasciile ei vor proteja corect structurile anatomice înconjurătoare. Chirurgia minim invazivă exista fix datorita acestui principiu de organizare.
Orice explorare laparoscopica sau intervenție chirurgicală minim invazivă folosește delimitările asigurate de fascii.
Până și felul în care chirurgul intervine și deschide pielea și structurile dar și felul în care leagă la loc inciziile urmărește fasciile și liniile lor de colagen pentru a minimaliza cicatricile și a ușura vindecarea structurilor anatomice.
Medicina chineza respectă fascia la fel, daca nu chiar mai mult…!
Aceasta medicina oferă nu numai o singură corespondență in ansamblul organelor (energetice și anatomice) acestor țesuturi, ci chiar doua : „Pericardul” și „Funcția Trei Focare”.
Ei bine despre aceste organe inca medicina occidentală se întreabă dacă sa le accepte existența sau nu…
Medicinele chineza și occidentală pot părea să se contrazică sau sa își producă confuzie reciproc în unele aspecte, dar cel puțin sunt de acord cu existența organelor , insa cu excepția acestora doua…
Pericardul este privit ca un sac fibros „inert” in occident și nu ca un organ, iar „Funcția Trei Focare” nu exista ca organ și nici măcar ca un concept.
Insa in lucrarea fundamentala scrisă cu mai bine de 2000 de ani in urma – The Classic of Difficulties – sau NanJing, găsim în mod enigmatic descrierea acestei „Funcții Trei Focare” ca organ ce are un „nume” dar care e lipsit de „Formă”.
Poate nici acum acupuncturiștii nu sunt de acord asupra acestuia, în ce priveste „ce este”, însă sunt de acord „cu ceea ce face” Funcția Trei Focare…
Este asemenea unui compost : la baza sunt materiile supuse transformarii, in mijloc este solul, iar la cap sunt florile. Această armonie fericita descrie ceea ce trebuie sa fie.
Nu toată lumea trăiește precum lotusul cu rădăcinile în noroi și excremente și înflorit la suprafața apei, însă așa e viața în interiorul organismului uman.
La mijloc absorbim ce este bun din ceea ce mâncăm și generam excremente ce se elimina mai târziu din colon, precum tot de la mijloc asiguram și nutriția și înflorirea elevată in întregul ființei. (Omul punte între Cer și Pământ)
Poate sa sune cumva poetic dar adesea poezia conține in ea adevăruri profunde, ce ar putea fi uneori mai greu de exprimat.
Iar Funcția Trei Focare este și cheia necesara înțelegerii Acupuncturii. Pentru că nu este vorba de altceva decât modelele create și păstrate compacte și funcționale in organism prin intermediul fasciilor conjunctive.
Fasciile sunt țesuturi ce nu au o formă proprie, ci iau forma structurilor pe care le conțin… Fascia este aspectul definitoriu al organismului nostru.
Ele sculptează forma mușchilor brațelor, forma organelor și chiar forma de miez de nuca pe care o găsim în creier.
Fascia este cu adevărat un organ ce nu are o formă proprie și pe deasupra este întâlnită peste tot.
Fascia este un cuvânt provenit din latinescul „a prinde laolaltă” pentru că asta face ea – aduce țesuturile împreună.
E precum pungile vidate in care se păstrează la congelator diversele alimente.
Vacuumul din organism – Vidul – împachetează elementele componente in fascii conjunctive.
Intr un fel Vacuumul din organism, Vidul, este ceea ce se află chiar între straturile delimitate de fascii.
Presiunea negativă dintre arborele respirator denumit plămân și peretele toracic păstrează plămânul extins în cavitatea toracică, dar autonom in activitatea sa, în interiorul pieptului.
La fel inima in sacul ei conjunctiv denumit Pericard, aflata în spațiul din mijlocul pieptului … Mediastin.
Puterea fasciei este revelată de posibilitatea de a produce un „penumotorace” atunci când e înțepată. Iar un pneumotorax poate ucide omul.
Dacă ar fi sa observam calitățile țesutului conector, acesta este cel ce permite manifestarea unor matrici de organizare. Aspect deosebit de important.
Pentru moment ne oprim sa subliniem faptul că fascia este un element extrem de important și că e adesea impenetrabilă pentru unele substanțe biologice și mai cu seamă
- fascia este un element ce reprezintă un conductor electric și un rezistor, care în același timp generează propria electricitate:
- Fascia este un element Piezoelectric !!!
Fascia e atât de impermeabila încât pe ea aluneca orice, până și curentul electric. Acest aspect de impenetrabil e valoros pentru chirurgi.
Ea produce compartimente, zone unice in corp, ce isi desfășoară însă acțiunea integrat, fiecare separat însă cu un scop unic – comun – menținerea proceselor vieții.
A consemnat Dr Florin Bebesel
No Comments