18 feb. Natura lui Qi un concept fundamental in gandirea medicinii traditionale chineze
Un fundament al medicinei chineze este conceptul de Qi, (adesea greșit tradus in Occident ca energie)
Qi este un concept vast, ce pornește de la suflul vieții. Suflul este rezultatul vibrației sonore primordială caracterizata prin frecvența sau ritm, „suflu” sunet.
Qi presupune manifestarea acestei vibratii pe o scara de frecvențe descendenta, ce scade de la frecventa cea mai mare, cea a sursei primordială, spre frecvențe tot mai joase ce oferă materialitatea lumii fizice.
De aceea despre Qi se spune că apare în diferite stări de agregare și/sau dispersie.
Astfel, agregarea Qi in
materie densă formează / da nastere „Organelor Interne” în aspectul lor fizic, anatomic.
Apoi dispersia sau manifestarea Qi în stările sale cu frecvențe de vibrație mai subtile formează „învelișuri subtile vibratorii, informaționale, energetice ale organelor” dând nastere
aspectelor emoționale și spirituale aferente acestora.
Prin urmare, fiecare organ intern nu este pur și simplu numai o entitate anatomică (deși este și aceasta), ci un vortex spiritual informațional energetic care se manifestă în diferite stări de „agregare” (spectre de frecvențe vibratorii) în multe sfere ale vieții unei ființe.
De fapt, fiecare organ este corelat cu o anumită emoție, țesut, organ de simț, facultate mentală, culoare, climă, gust, miros și multe altele.
În toată medicina chineză, organele sunt descrise în acest mod și nu în sens anatomic occidental. De aici apare medicului occidental dificultatea de a accepta limbajul Medicinelor tradiționale ce le apare ca „ocult” și înclinat spre duhovnicie nu spre substanțialitatea fizica, palpabilă ori tangibilă.
No Comments